Cand traim intr-o era atat de complicata….tehnologia este singura cale de miscare, aflare si supraveghere a relatiilor.

Ca multi altii, am devenit independenta de multe vicii ale internetului, dar asta nu m-a oprit sa traiesc si sa respir aerul curat dintr-un oras prea plin si prea murdar.

Desi traim inconjurati de oameni, cuvantul “prieteni” devine rar, iar efectul se bazeaza pe instaurarea noastra intr-un mediu fictiv si plin de poze.

Fiecare dintre noi si-a pierdut la un moment dat cel mai bun prieten…fie ca a vrut intentionat, fie ca pur si simplu s-a intamplat. Prietenii sunt persoane carora le atribuim mult prea multa incredere, afectiune, nestiind ca la un moment dat vor disparea din viata noastra.

Tehnologia invinge viata, viata invinge bariere de nedescris, iar o cafea de dimineata invinge chiar si cea mai cruda monotonie.

Incercam sa traim cu noi, ne exilam de ceilalti si privim prietenii printr-o pagina de web. Nu este destin, nu este soarta, este rezultatul noilor alegeri profound evaluate de catre mintea noastra.

Suntem prea adanciti in probleme, luptam ca sa fim mai buni, dar nimeni nu ne-a zis ca lupta este banala si este prefacuta.

Cum se face ca o persoana extrem de sociala devine brusc un intermediar intre bine si rau. Doar atat. Este intrebata, raspunde si gata. Ce s-a intamplat cu orele petrecute noaptea tarziu la o barfa, ce s-a intamplat cu cate o petrecere din cand in cand, ce s-a intamplat cu noi de ne-am distantat atat de mult?

Probabil ca n-o sa aflu niciodata….sincer acum nici nu-mi mai trebuie, m-am vindecat de monotonia Bucurestiului in momentul cand am inceput sa iubesc cu adevarat.

Egoista?! Nu…am invatat sa traiesc pentru mine si pentru el. Atat! Atat am invatat ca trebuie sa conteze in lumea asta.

Se vrea a fi un text cu dedicatie, se vrea sa fie o incheiere…..s-a vrut a fi un mare nimic si a devenit un mare gol.