Buze rosii (Partea III)
A sosit si partea a IIIa a povestii Buze rosii, creata de Madalina. Speram sa va placa! Ultima parte va fi postata vineri 21.11.2008. Primele doua parti le gasiti aici si aici, asta pentru cei care nu le-au citit deja.
……
La cateva zile dupa intalnirea lor, Cristi si Alexandra devenisera un cuplu. Cristi si Clara se despartisera pe cale amiabila si totul era perfect. Se plimbau ca doi indragostiti, faceau poze , erau nedespartiti.
La putin timp s-au mutat impreuna, Alexandra a intrat la o facultate si si-a gasit un loc de munca., iar Cristi era ocupat cu medicina, dar desi erau ocupati mereu isi faceau timp unul pentru altul.
Intr-o zi cand era la servici, Alexandra primeste un telefon. Era Clara care ii spusese ca Cristi a fost implicat intr-un grav accident de masina si ca se afla in coma la spital. A plecat in graba catre spital. Nedumerita ea isi punea mii de intrebari, dar cea mai proeminenta era: Ce cauta cu Clara ? Nu se despartisera? O mintisera atata timp?
Adevarul era ca, Cristi era un tip foarte comod, care foarte rar se dezobisnuia de tabieturile lui, iar unul dintre ele era s-o vada pe Clara saptamanal la o cafea si sa discute nimicuri. Totul era doar o amicitie, dar pe care Alexandra a dus-o la extreme.
In sala de asteptare, Alex plangea si se simtea tradata. La un moment data pare medicul de garda:
- Buna ziua…rude ale pacientului Popa Cristi?
- Da…eu sunt prietena lui…(spuse Alexandra cu jumatate de gura)
- Din pacate pacientul este in stare grava, deocamdata nu va pot spune mai multe.
- Pot sa-l vad macar?
- Da…dar trebuie sa va avertizez ca s-ar putea sa va socheze…..stiti a fost desfigurat.
Alexandra intra in salon si il vede. Lacrimile ii acopereau fata. Cristi era de nerecunoscut. Alex se aseza langa el si il stranse tare de mana. Vroia sa simta ca ea este langa el si ca va fi mereu.
Peste putin timp, ea a adormit pe scaunul de acolo, tinandu-l pe Cristi de mana. La un moment dat, a avut o tresarire. Mana lui o strangea . Se trezise si se uita la ea. Din el mai recunosteai doar ochii, caci in rest totul era distrus.
Cu ochii mari si plini de lacrimi, Cristi i-a spus:
- Iarta-ma!….Mereu te-am iubit si te voi iubi….
Si inchise ochii pentru totdeauna…
Bai, prea tare poza da puteai s o lungesti un pik. Si asa se termina? Thats it? I was watching that..
sorry am vrut sa zik povestirea…tot aia!
@ Joe: mai e o parte, care va fi postata vineri. A fost o pevestioara, nu un roman
dar daca se va cere ceva in mai multe episoade vom vedea ce se poate face 
draga madalina, nu vreau sa fiu nici ala care critica, nici ala care mereu are ceva de spus in negativitate si nici ipocriti nu trebuie sa fim sa spunem , vai ce tare este povestea. ai sarit prea repede la alte etape din viata copiilor alora asa iesiti de pe bancile liceului, “descrierea” care ai invatato in clasa a 9-a si a 10 a lipseste cu desavarsire, eu nu am nici o imagine vizializata a celor doi indragostiti ,(oricat de mica si sucinta ar fi fost ea) , si ultima remarca, folosesti expresii de cartier
)
Ideea principala: felicitari pentru originalitate.
sa zicem ca am trecut mai rapid peste anumite etape, dar nu vroiam sa plictisesc cititorul…..cat despre imaginea celor doi; pe ea am descriso amanuntit in prima parte, iar el asa si trebuia sa fie un personaj enigmatic care poate fi oricare dintre noi. Expresiile de cartier intr-adevar dau o anumita nuanta stilistica si dar si de cotidian. Oricum nu ma asteptam sa placa ….e doar o scurta povestioara, fictiva scrisa din “pura imaginatie”. Ma bucur ca ti s-a parut originala
si daca nu sunt prea curioasa…..cu cine am avut placerea?