Azi, … acum cateva zeci de minute am avut o sedinta la noul loc de munca (nou insemnand de aproapre 3 saptamani) cu CEO-ul firmei. O persoana “corporate” in adevaratul sens al cuvantului: o persoana greu de privit in ochi, cu o privire extrem de rece, extrem de sigur pe el, care isi permite sa vorbeasca cum vrea el si sa intrerupa pe oricine din vorbit, in momentul in care nu ii placea ce aude, s.a.m.d …

Este chiar foarte interesant sa observi, sa asisti la o astfel de intalnire, sa vezi cum reactioneaza fiecare persoana in momentul in care al’ de sus se uita la ea. Cum, fara sa vrea, se abtine de la a spune ce are de spun, ce il deranjeaza, ce considera a fi in neregula. Si asta din cauza fricii… fricii de a-si pierde locul de munca din cauza unei chestii care nu trebuia sa o spuna. Din fericire pentru mine nu m-am aflat printre cei cu care a stat foarte mult de vorba deoarece abia am inceput sa lucrez aici si prea multe nu am avut de discutat.

Bineinteles ca dupa plecarea CEO-ului spiritile printre cei mai vechi colegi s-au cam incins. Asta pentru ca fiecare dadea vina pe celalalt ca nu a “indraznit” sa vorbeasca despre nu stiu ce problema ar fi fost.  Dar pana la urma totul s-a rezolvat…. dupa cum spun americanii: “There’s nothing like a CEO to rattle your cage!”